Feisbuc

Acu’ nişte timp mi-am făcut cont pe Feisbuc. Pentru că exista un panel pe SEX1 şi nu m-am putut abţine. Feisbuc ăsta e un fel de haifaiv cu mai puţini cocalari şi are un mare atu: iuzării nu pot personaliza paginile cu tot felul de templeituri de bun gust şi poze greţoase anti-epileptici.

Totuşi pot face altceva aproape la fel de enervant şi degeaba. Să „joace” jocuri. Eu nu înţeleg: ce dumnezeii mă-sii e aşa interesant la jocurile alea? Toată lumea le joacă, toată lumea mă invită să joc, toată lumea scrie ce rezultate are în jocuri. De fapt scrie jocul automat, că lumea nici măcar atât nu face. Dacă tot ne jucăm pe net, de ce să nu dăm măcar un Cueic, un Machinarium? Sau Mafia Wars, Farm-ceva şi alte prostioare pe care nu am vaut curiozitatea să le deschid vreodată au devenit singurele jocuri de societate? Noul Solitaire pentru gheimării de ocazie se numeşte Feisbuc.

Dar şi mai mult mă distrează acele „cauze” cărora ar trebui să mă alătur virtual. Care-i faza? La ce ajută aşa ceva?? Sunt făcute pentru oameni atât de comozi, încât cred că vor schimba ceva dacă apasă un buton că ei sunt dedicaţi cauzei?? În afara de numele tău aflat într-o listă, cum te implici mai exact în respectiva cauză? Ce rost mai are?

Poate că nu ar trebui să fiu aşa de critic, e drept că aportul meu la „comunitate” este format din feedu’ de pă blog şi feedu’ de pă delicious.com. Deci zero. Nici măcar poze cu buzele țuguiate împingând un perete nu am pus. Poate nu am înţeles eu niciodată fenomenul ăsta de „socializare onlain”...